are părul moale ca irealul

copilă care mă ține în mână
ca pe un greier roșu
mă lasă să o gâdil și râde cu poftă
până ajung viu lângă perna ei
de aici jocul ia alte dimensiuni
ecleziastice

urc îi colorez obrajii cu galben
pun verde pe frunte
mov pe limbă
ne prostim și noi îmi zice încet
parcă trezită din somn
azi a venit un bădăran
la ghișeu și a început să înjure de balada
lui porumbescu
zi că nu e o lume sucită
îmi ia mâna o duce la față ca pe un prosop
pe care îl uită rapid

am să scriu un eseu despre idiotul
constant
zice cu furie disimulată
iar revolta ei este atât de comică
încât ne-a pufnit râsul cum râdeam
pe vremuri la m.a.s.h.