copyright Ilinca Bernea
sunt ca un bătrân într-un sanatoriu cu aer uscat
am surâsul pierdut
de mire îndrăgostit pe jumătate
mă plimb prin camere atingând obiectele
cu acea pasiune pe care o pun adolescenţii în fumat
se vede însă că mângâi absent
desprinderea de ele
deseori am şi lungi conversaţii
cu oamenii ce demult mi-au trezit numele
atunci părăsesc bănuielile în favoarea unei lumi
pe care Dumnezeu o va adormi pe genunchi
las ferestrele deschise dimineaţa
mă uit în zare mirat
ca ochii unui animal
spre stăpân când îl bate
pe noptieră am cărţi şi căpşuni
scoase de la frigider
îmi sunt străine acum
când orbesc cu discreția unui sentiment inutil
cred că într-o zi voi uita ochii larg deschişi
fulgeraţi de un gând
nu ştiu care nici de ce
dar pentru totdeauna probabil cel mai frumos
