copyright Ilinca Bernea
lasă-mă să mă încrunt Doamne
când văd speranţa în ochii muribunzilor,
fără eliberarea iubirii
cum aş putea defini altfel golul?
sunt momente când
se ridică stoluri mari de păsări din mine
spre paturile ruginite din spitale
atunci durerea mea e doar un frig pentru idee
ca o conservă desfăcută de la facerea lumii
servind drept model negativ alimentaţiei
şi unde pot să îmi aşez capul
şi unde pot să îmi las necazul
fără să îmi albească părul?
uite acum vreau să îţi spun o glumă
dar Tu cred că îmi zâmbeşti deja
ştii ce e cel mai frumos la Tine?
că nu te plictiseşti deşi ai tot dreptul…
lasă-mă să mă încrunt Doamne
când vorbesc prea mult
despre ceea ce numim noi speranţă
