adolescent rătăcit în țara unui poem

dacă voi face din tine un prun

cu prunele galbene zemoase și dulci

așa-i că vei ieși noaptea din scoarța lui

vei dansa cu mine

până voi adormi în zori cu trupul năruit

cu lumea pe fibre 
ca pe mici cumpene

 
hai să fim perne peste care să vină 
capete necunoscute  

să se odihnească uneori mult mai mult 
decât putem noi înțelege  

vom simți iar cum cade zidul berlinului

am vise care mă pleznesc mă sfârtecă

mă asmut asupra vieții să o pot privi 
de deasupra

dar uite că s-a făcut târziu  

cum se face târziu într-o carte

și după tine merg literele mele ca gâștele într-o zi de vară