vineri, martie 9

mi-am dat jos fularul din piele de crotalidae

până mai trăiesc vârsta în care obiectele se lasă atinse
în care miezul celor dragi seamănă cu miezul lubenițelor
parcă s-ar trece cu un camion peste mine
iar eu m-aș retrage îngăduitor într-o nocturnă de patinoar
cu părerile destrămate

cine mă chinuie este un nemernic îmbrăcat în argilă
sau un lup cu dor de a urla lunii sălbăticia sa
nimeni nu știe să fie străinul perfect
după cum nimeni nu se abține de la o mână întinsă

treceam un pod zilele trecute și am avut impresia că trec
într-o emisferă cu mulți copii frumoși
apoi seara m-am uitat într-o carte ca într-o sticlă mată
iar tot ce am văzut era murdar
pentru că lipsa mea de cuvinte este elegantă

când vei citi acestea voi fi în tunisia
cu disprețul viu pentru cei în care mi-am pus încrederea
iar ei au zdrobit-o ca pe o nucă în pumn
nu uita sunt atât de departe
încât viața mea se termină înainte ca să ajungă primul tău
cuvânt la mine

azi sunt pe jumătate sârb

cumpăr suvenire
le verific puterea lor de amintire
le miros le duc la ureche
mă întăresc a smoală
dar nu mă las pentru că Tu mergi uitându-Te
peste umăr
și asta îmi place
mă simt o corabie cu pânze albe
într-o sticlă privită de un băiețel
corigent la matematică
iar dacă mi-ai cere
să-mi măsor puterea de a ierta
voi claca după un timp pleznind de rușine
ca un bărbat ratat politic dan șova
de exemplu
vreau bun-simț cum vor plantele apă de munte
și nu mă certa Doamne
când vezi cum putrezesc efervescent
totul începe cu atriile
nimicul se rostogolește până ajunge să poarte
un nume decent
iar aceasta nu e filozofie

aștept vara cu stropitorile de tablă și grâu pe câmp

casa părea situată într-o lacustră veselă
așa îmi aduc aminte
eram prea mic să înțeleg de ce ăl bătrân
stătea mai tot timpul plecat în misiune
îmi plăceau pomii încărcați de fructe
dar și salcâmii
când urcam în vișin la cules
aveam o geantă verde pătrată
pe care desigur că nu o umpleam
mă ospătam cu poftă
fructele îmi pătau tricoul
toată lumea era fericită  
vecinii cei mai apropiați stăteau la 1 km
grădina era plină de păpușoi
curtea era plină de gâște și aveam trei cloște
azi privesc casa
din dealul mociului
ceva magnetic mă respinge și cred că acea lume
și-a schimbat definitiv polul
după cum sunt sută la sută sigur că nu-mi place
să-mi tai unghiile de față cu cineva