până mai trăiesc vârsta în care obiectele se lasă atinse
în care miezul celor dragi seamănă cu miezul lubenițelor
parcă s-ar trece cu un camion peste mine
iar eu m-aș retrage îngăduitor într-o nocturnă de patinoar
cu părerile destrămate
cine mă chinuie este un nemernic îmbrăcat în argilă
sau un lup cu dor de a urla lunii sălbăticia sa
nimeni nu știe să fie străinul perfect
după cum nimeni nu se abține de la o mână întinsă
treceam un pod zilele trecute și am avut impresia că trec
într-o emisferă cu mulți copii frumoși
apoi seara m-am uitat într-o carte ca într-o sticlă mată
iar tot ce am văzut era murdar
pentru că lipsa mea de cuvinte este elegantă
când vei citi acestea voi fi în tunisia
cu disprețul viu pentru cei în care mi-am pus încrederea
iar ei au zdrobit-o ca pe o nucă în pumn
nu uita sunt atât de departe
încât viața mea se termină înainte ca să ajungă primul tău
cuvânt la mine
