blocurile înghesuite au tandreţea specifică unor gondole
alerg probabil spre job printre oameni care nu privesc cerul
ci meteo dumnezeieşte
&
ca un pahar dus la buze de un copil retardat în blândeţe
am timp pe zebră să îmi spun că dacă ar fi un fulger
aş vrea să dispar luminos
semafoarele se înmulţesc în gândurile lumilor noastre
văd biciclete cum rulează indiferente
haine fără trupuri fără etichete fără dogme
uneori chiar
bătrâni cu politeţea sclipindu-le în ochi
ajung
mă descalţ
& uit
