cana caldă a putrezirii

da sunt mai calm când te aud prin cameră
iubită ca un adn de geniu
poftită ca o clătită cu dulceață de zmeură
iar aceste momente sunt cele adevărate
în care eu te simt toată de abur
și te inspir ca din cartofii fierți
ajung apoi pe balconul încălzit
zăresc nămeții
și mă gândesc la nimicuri
pentru că există în mine o fântână secată
din care aud fluierul domol
melodios liniștit
sunt cel care știe că oriunde te-aș pierde
cineva tot va vedea ce mult semănăm
de aceea lasă lumină între noi
pune semințe într-o glastră de lut
și fă-mă dimineață
iar dincolo de ceea ce gândesc eu lasă să vină
șontâc primăvara