și acum mai am bătătura de când scriam data pe caiet

mă uit îndelung la brățările de piele
din jurul încheieturii
e o seară carou
trei siluete merg aiurea cu genți pe umăr
par mere rostogolite
iar eu mă simt doctor așteptat de familie

nu te mai iubesc demult Doamne
pentru că iubirea mea face alpinism
iar eu resping din toată făptura
acest versant
un câine se gudură pe lângă mine semănăm
îmi ridic capul
pe cer zace o lună timidă

o atmosferă tulbure un pic mai mult rece
încă iarnă
în care eu drogat cu Tine îmi simt semenii
aproape
cum numai o idee poate fi de cel care o
concepe

lumini sure femei grăbite case în bezne
inelele nu sunt podoabe
ele renunță la multe pentru cei care le poartă
mă rotesc pe loc
și am impresia că am făcut înconjurul lumii
împreună Tată

după ce am văruit mormântul

bine ai revenit Dumnezeule
în apartamentul acesta pustiu cu plante albe
jefuiește-mă de tot
și mai ales ia-mi disprețul de orgolios
am să îți povestesc încet cum apa
plutea deasupra mea
iar haina mea albă se lipise de corp
știu că nu m-ai uitat
am crescut până s-a aglomerat
negrul gurii mele
mi-e necaz că nu pot să cad în genunchi
Tată al nostru
poate ce trăiesc e doar o stradă îngustă
cu semnul de sens unic smuls la o viitură
a bârladului

are părul moale ca irealul

copilă care mă ține în mână
ca pe un greier roșu
mă lasă să o gâdil și râde cu poftă
până ajung viu lângă perna ei
de aici jocul ia alte dimensiuni
ecleziastice

urc îi colorez obrajii cu galben
pun verde pe frunte
mov pe limbă
ne prostim și noi îmi zice încet
parcă trezită din somn
azi a venit un bădăran
la ghișeu și a început să înjure de balada
lui porumbescu
zi că nu e o lume sucită
îmi ia mâna o duce la față ca pe un prosop
pe care îl uită rapid

am să scriu un eseu despre idiotul
constant
zice cu furie disimulată
iar revolta ei este atât de comică
încât ne-a pufnit râsul cum râdeam
pe vremuri la m.a.s.h.