joi, martie 8

și acum mai am bătătura de când scriam data pe caiet

mă uit îndelung la brățările de piele
din jurul încheieturii
e o seară carou
trei siluete merg aiurea cu genți pe umăr
par mere rostogolite
iar eu mă simt doctor așteptat de familie

nu te mai iubesc demult Doamne
pentru că iubirea mea face alpinism
iar eu resping din toată făptura
acest versant
un câine se gudură pe lângă mine semănăm
îmi ridic capul
pe cer zace o lună timidă

o atmosferă tulbure un pic mai mult rece
încă iarnă
în care eu drogat cu Tine îmi simt semenii
aproape
cum numai o idee poate fi de cel care o
concepe

lumini sure femei grăbite case în bezne
inelele nu sunt podoabe
ele renunță la multe pentru cei care le poartă
mă rotesc pe loc
și am impresia că am făcut înconjurul lumii
împreună Tată