trec pe lângă persoane fără să le privesc
simt că aşa e cel mai bine pentru ele
îţi recunosc uimirea când ne intersectăm
pleacă din ochii aceia marini
curioşi sau doar atenţi la detaliile străzii
nu e nevoie de ceva anume ca să ne zâmbim
dar nu ne zâmbim astăzi
pietonul crede fanatic doar în trotuar
aproape mă prinde amiaza pe drumuri,
singurul moşulică vecin opreşte trecători
la întâmplare
lor li se citeşte mila pe feţe
începe ploaia…
bătrâneţea pare doar o întrebare mare
drumul spre casă e acelaşi pentru că
tot ce simt trece în împăcare de sine
ca o baltă oglindind încăpăţânată cerul
marți, noiembrie 18
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
