nu am nimic din fluvii în mine
poate unele lemne ce plutesc putrezite
sau acuta lipsă de griji înecate sub impresii
se întâmplă câte un om să mă doară atent
ca o rază cochetă prin iarnă
azi nu mă întreb unde merg
fiindcă tot valul generaţiei e al meu
şi cine ştie dacă vina aceasta
o pot purta străvezie precum dragostea?
