Barul

Eliza dansa cu ochii închiși pe masă. Dansa bine. Era în lumea ei. Și acea lume o primise fără probleme. Nimeni nu i-a zis nimic. S-a angajat. Simplu. A privit-o Dan din cap până la glezne. A zis da. Ea nu a zâmbit. Ea nu a zis nimic. Știa ce urmează.

Acum era noapte. Ca într-o călimară. Un client se apropie. Hârtia de 10 euro era boțită.
Eliza dansa. Unduirile ei. Ritmul muzicii. Obscuritatea. Și aerul încărcat de fum. Toate miroseau a plecare.

La cabină fetele erau deja high. Luase tot. Ieși ca dintr-un cavou proaspăt. Șoseaua o primi. Era o primăvară târzie. Plouase doar cât să ude asfaltul. Se gândea la ai ei. Avea doi copii. Samy și Lorena. 15 respectiv 11 ani. Erau în Moldova. Tocurile ei sunau în gol ca o toacă. Dumnezeu? Uitase de cuvântul acesta.

Deschise poșeta. Scoase cheile. Un audi A4 plecă în noapte. Ajunse târziu. Aruncă hainele pe canapea. Se auzeau zgomote. De tuse. O buși plânsul. Dar se șterse repede. Ca în public. Încă mai avea inimă. Încă mai avea curaj.

Soneria sună. Se apropie de ușă. Apoi se îndepărtă. Mai sună de vreo 4 ori. Liniște. Apoi numai liniște. Adormi cu televizorul deschis. Pe Canal D. O șosetă îi atârna de picior. Dormea cu pumnii strânși. Camera era mizerabilă.

Dimineața nu se trezi nimeni. Karl avea cheile. Se ghemuise lângă ea. Era un tânăr frumos. Lucra la un fast food. Afară se înnorase iar. Ziua era mohorâtă. Unde suntem? Fusese prima ei întrebare. Apoi luară breakfastul. Ciudat. Nu au vorbit nimic.

Când ajunse aproape de La Bella era multă lume. Se dădu jos repede. În locul barului o gaură în pământ. Ca un crater. În Eliza un migdal se deschise. Pe cine să plângă? De ce să plângă? Nu e firesc să mori? Nu e mai bine să…

Trenul o ducea departe. Noaptea la graniță a fost ușor. Controlorul avea o uniformă impecabilă. După 3 ani. În brutărie mirosea frumos. Samy intră și o pupă. Lorena se furișă ca să fure o brioșă. Eliza închise ochii. Undeva în interiorul corpului simți artificii.

Puse bani pentru brioșă. Îi chemă lângă ea. Nu era aglomerat. Primeau marfă. Luă o bucată de pâine și mușcă. Era o pâine ca mana israeliților. Alioșa o aștepta acasă. El lucra dimineața. Erau căsătoriți de 2 ani. Și viața nu trecuse pe lângă ea. Nu cu viteză.