îmi doresc un copil care să ia fruntea
și sprâncenele tale
liniștea și dumnezeul meu
un băiat dur cât o statuie în memoria ei
îl voi învăța să patineze îl voi apropia mult de gheață
și îi voi spune gabriel
însă cine poate ști
pe unde zboară fluturii vara
sau cine poate să vadă culoarea
pe care o lasă palmele tale în aer
strângând cearșaful
nimeni nu iese viu din mine
de aceea am înăuntru un templu de rubin
la care mi se închină gândurile
ele vor deveni pe jumătate vorbe
cu gust de vișine târzii
