luni, martie 12

nu mi-am vărsat niciodată cafeaua


ce se poate întâmpla cu noi
decât să ne răsturnăm peste veacul acesta
în care am fost trași dintr-o lumină fără nume
sau poate dintr-un ciment moale

dacă aș îmbătrâni cum te iubesc
atunci toate blănurile ar cădea de pe animale
din nori s-ar vărsa litere
adunate în scrisori inodore
te vei simți pentru un timp canalizare 
și nici atunci nu vei înțelege
de ce toți monștrii de prin filme trebuie să aibă
dinții urâți sau ascuțiți

o să vin odată unde îți păstrezi secretele
mă voi foi
iar la un moment dat mă voi opri din citit
pentru că și eu mai am foi lipite
în fond nu suntem decât niște ființe care trăim
într-un buletin meteo ratat