am încetat de mult să visez trenuri și voci frumoase
feminine
totul se transformă straniu în ceva adânc
un răget de leu rănit
un sunet de foarfece curățând via
ai să vii să îmi zâmbești
ai să îmi pui palma pe gură ca și cum
doar ai întârziat un pic
doar ai fost prinsă în trafic
cerceii mari rujul discret mirosul frunții
atât de cunoscute până la limita străină a durerii
maria e al doilea nume al tău
ca și cum un nume te-ar îngrămădi sau bolta mea
nu te-ar cuprinde
dar eu sunt larg cum e kalahari
amintește-ți epoca de aur
mai era Oltul și oamenii mai știau să piardă vremea
de atunci ador planul secund
detaliile lucrurile mărunte
aseară am adormit cu intenția să mă ridic la stadiul
de eșafod
