marți, ianuarie 31

nu mai deosebesc vocile

când te caut în garaj domnul meu
carcasele zdrobite cântă
un cântec al uleiurilor negre
apoi adorm și ele cu metalul stâlcit
oare trebuie să mai uit
să mă trimit iar departe
cum se trimit ambulanțele iarna

***

părintele meu
tot ce știu despre tine se amestecă lent
cu ce văd
peste pomeții mei cade ninsoarea
blândă cât o îngenunchere în taină
ce frumoși erau anii tăi
nunta din Cana
uneori simt primăvara cum intră în pomi
din biblie

***

câteodată mă așez încă tânăr pe pat
ești pe un post travel
nopți primitoare
dincolo de voi am voci calde
vino doamne să vedem ce este stricat
pentru că te caut ca o fetiță care scoate limba
când colorează