copyright Ilinca Bernea
de câte ori văd un perete simt nevoia să mă aşez lângă el
şi să devenim împreună o cameră
uneori îmi las mâinile să curgă pe un gât pur cu apă rece udat
atunci îţi miros părul lung ca pe o lalea neagră
nu ştiu de unde începe întunericul în care te roteşti
serile simt un fum de primăvară în mine dar nu văd ce arde
cercuri de somn ai drept rochie ritualul mă prinde neras
întind mâna după o ţigară şi deschid o carte
aştept ultimii tăi paşi de vals ca pe nişte cumpărături
la care am asistat pentru că doar eu ştiu preţurile
de câte ori văd un perete simt nevoia să mă aşez lângă el
să îmi iau pulsul şi să ţi-l pun pe buze
