drumurile au schimbat modul în care auzim
străinii îmi vorbesc şi tot ce captez sunt sunete cenuşii
învolburate de interese lichide
am noaptea am frigul am nepăsarea
devin un metrou liber de oprire printre ei, ele, noi
lăsaţi-mă la greu,
pentru că greul e o formă de linişte neagră
uitaţi-mă în cel mai smintit peisaj al minţii voastre
eu tot trec indiferent
indiferent eu tot trec
şi în trecerea mea sunt dumnezeul veacului meu
cu vina neispăşită
părăsit
ca o paloare în raiul propriei lipse de sânge
