suntem mai mult în surdină
când ninge
însă din mine iese un glas care te caută
înmulțind bolnavii acestei lumi
el intră în umerii noștri moi
mă aplec și iau din tine tot ce nu poți
să-mi dai altfel
apoi ca plagiatele inconștiente
formele ni se deslușesc
până în ochi
ne pierdem la intrarea în vinețiul
patului
aș vrea să îți vorbesc rusește
cu accentul aspru de bărbat
sau să te văd mirată de bruta mea seriozitate
aleatorie dragă
mă simt total necunoscut și împlinit
poate sunt un elicopter militar
am zburat deasupra ta
m-am prăbușit
iar acum frigul mă spală ca o doică
bătrână
sâmbătă, ianuarie 14
vineri, ianuarie 13
passenger assessment
rămas bun pământ
rămas bun avioane cu teroriști
sunt omul cu două umbre
și pieptul dur
cum e coaja unui fruct de ananas
iar casa în care trăiesc
e doar o scuză
pentru fragilitatea mea probabil
nimic mai mult doamne
adorm ușor
nu mă plâng că mi s-a tăiat
din salariu
sau că am rate
sunt permanent într-un aeroport
acolo pot să recunosc
că aștept
cam asta
la urma urmei e ghinionul mării că ajunge
la mal
rămas bun avioane cu teroriști
sunt omul cu două umbre
și pieptul dur
cum e coaja unui fruct de ananas
iar casa în care trăiesc
e doar o scuză
pentru fragilitatea mea probabil
nimic mai mult doamne
adorm ușor
nu mă plâng că mi s-a tăiat
din salariu
sau că am rate
sunt permanent într-un aeroport
acolo pot să recunosc
că aștept
cam asta
la urma urmei e ghinionul mării că ajunge
la mal
Abonați-vă la:
Postări (Atom)