Mormântul

Se întorcea de la nuntă. În tren era sufocant. Avea chef de semințe. Părjite și sărate. Ai lui dormeau. Tatăl avea fața acoperită. Cu perdeaua de la geam. Sforăia. Mama era întinsă pe banchetă. Părea obosită. Erau trenuri vechi. Și singuri în compartiment.

- Hai la semințe, la semințe prăjite! Hai la se… Hai la…
- Cât costă?

Trenul era oprit în stație. O țigancă trecea pe la geamurile vagoanelor. El coborî. Ea începu să-i pună în buzunar. Trenul plecă. El dăduse banii. Țiganca nu termină de pus tot. Se sui la bagaje. Oftă ușurat.


- Na niște semințe!
- Mulțumesc!


Ședeau față în față. Controloarea drăguță cu ochi albaștri. Și privirea obraznică. Începură să povestească. Ea:

- Ei, cum e?
- Cum e ce?
- Ai dat de primii bani?
- Da!
- Eu am doi copii!
- Să vă trăiască!
- Mulțumesc! Ai văzut-o pe blonda aia din vagonul 6?
- Normal! Era în vagonul nostru!
- Ei, nu avea bilet!
- Zău?
- Și și-a făcut de cap aici cu șeful de tren!
- Erai aici?
- Da! S-a șters apoi cu perdeaua de la geam!

Dragoș își promise să nu se mai atingă de perdelele din accelerate. Trenul înainta ca un șarpe cu stomacul gol. Zona era de câmpie. Pâna la următoarea stație mai aveau.


- Și știi ce e culmea?
- Nu!
- E amantul meu.
- Sunteți o femeie frumoasă!
- Mai na niște semințe!
- Mulțumesc!
- Tu? Ești însurat?
- Nu!

Discuția continuă. Ea locuia în Brăila. El era atras de ea. Îi vedea gesturile. Țignalul se auzi. Trenul a oprit. El a coborât. S-a dus în vagonul lui. Îi era somn. Acasă îl aștepta logodnica.

***

Buna (bunica) lui muri la o lună după aceea. El nu a ajuns la înmormântare. Cel puțin nu cu trenul. Era melancolic. De câte ori mânca semințe prăjite și sărate. Nimeni nu află nimic. Și ce ar fi fost de aflat?!