copyright Ilinca Bernea
ghemuiesc în palma unei femei o perdea
rămân îndelung sedus
de fotografia ei prea mare pentru realitate
strâng înserarea într-o cană
lichid stins cu tremurul mâinilor
servesc un altfel de ceai
aburul nărilor tale
cu mersul inegal
mă îndepărtez și observ
cum alinţi pulberea fină ce pluteşte peste fotolii
nu pot să neg dureros
camera unde am senzaţia de spaţiu îndrăgostit
în timp ce dorm obosit
surprind uneori palpându-mi obrazul ceva
odată cu degetele îţi simt buzele liniştite
şi lucid pentru moment
înţeleg ce înseamnă un ideal feminin
nu am mai ieşit de mult din casă
zici tristă
ating poza
şi se anunţă doctorul
pentru a-mi face doza de respirație sau haloperidol
