miercuri, februarie 1

când mi-ai dat cana cu gheișe pe ea

ca un urs nepăsător de faptul că e polar
suntem făcuți să ascultăm imagine a lui lennon
să auzim viscolul cum șuieră o variantă a ei
să vedem filme proaste sau bune
în care un veteran din vietnam
merge spre casă
sau spre bar
și mereu cineva se sprijină de brațul lui
ori e singur
el are o batistă decolorată
ce miroase plăcut
dar își șterge pantalonii cu zăpadă
după ce se ridică
și mila de el ne amețește până la lacrimi
arată cuiva mâna stângă
la care îi lipsesc trei degete
cam asta face războiul spune încet
apoi se depărtează într-un oarecare end
când iubesc sunt fulgerul în dans
pe o câmpie nocturnă
acolo corpul tău
se oprește cu nepăsarea unui intercity fără
pasageri