unde sunt aburii grei ai tristeților mele
și din ce izvor bea Iisus apă în pumni
lângă vița de vie
gust reveria moale ca miezul de pâine
urmăresc cum alunecă liniștea pe mine
îmi intră între degetele de la picioare
ca nisipul vara în șlapi
într-un loc mă voi odihni curând
cred
atât de mult încât telegraful va transmite
cafea și sânge
tu nu trebuie decât să mă legi la mâini
să îmi pui o carte două sub cap poate eu sunt
endorfinele tale
când te vei trezi
sper să fie tot pace în lume ca într-o cană
goală
