miercuri, noiembrie 21

versetul 12



dimineața aud bătăi în tavan și mâțe
mă gândesc la stiloul tău made in china
pentru că ești lângă mine caldă
cum numai un fier de călcat poate fi

nu aștept nimic de la fulgii
care au nimerit aiurea
scriu legea căderii lor și admir pe pahar
rujul tău
te deschei la bluză ca Iguazu
jeanșii acoperă
o jumătate de țară
un iminent război cu iarna asta lenoasă

când vorbești juisând
dantura perfectă din porțelan
pare o zăpadă sub care au fost uciși toți
mistreții

am o iarnă frumoasă înainte
corpul meu e verzui și repet
nimeni nu moare de alergie la păpădii
nimeni nu știe
că în mine pulsează un câmp sălbatic
de fiecare dată rotund după plecarea
ta de UFO