din sensibilitățile băiatului care aduce pizza

nu mai știu unde am dormit astă noapte
trist probabil
pe o canapea mare
pe un cearșaf cenușiu mototolit
mă ridic leneș într-un cot
miroase a mâncare de ieri
dar cine își mai amintește când a fost ieri
sau de ce ieși de la baie cu prosopul în păr
liniștită absentă,
privesc pe fereastră
la fumul în vânt
ca la un dansator desăvârșit și mort
prin basmele cu ultima pagină ruptă
a fost o poveste frumoasă spuneai
privindu-mi îndelung fruntea
vreau să pot pluti peste câmpii îți spuneam
uneori aș număra firele de iarbă, le-aș da nume