de unde îmi vine mirosul acesta de gheață cu
lămâie
și cine mi-a pus o floare pe locul unde îmi
pun capul
trăiesc un somn și îl fac mai viu decât mine
cu drag
păsările nu locuiesc în vile ci între mine și femeia
care
ar fi putut fi balsam cu afine crude
va veni o vreme când mă vei studia ca pe un
lunatic
deci vei ști că în felul meu
și eu am pășit sigur pe lună
de aceea mă tot gândesc unde se întorc
teoremele
trebuie să aibă o casă a lor un cămin un
apartament
pentru că niciodată nu am știut să răspund
probabilului
doar să mă desprind când simt că ploaia inundă
satul tău drag cu amintiri din copilărie
îmi găsesc echilibrul în voci în doruri în
oameni dragi
și această balanță se înclină ca soarele pe
valuri la mare
acum e un târziu aparte
un târziu pe care îl convertesc într-un mp3 și
mi-l pun
în fiecare seară
ca să știu ce am pierdut fără a avea fără a
căuta fără a
lepăda nimic
cine știe în ce gânduri te-am rătăcit
precum căldura blândă a gărilor aglomerate cu
studenți
