mergeam amândoi pe stradă abătuți
eu mai dădeam cu piciorul într-o piatră
ca într-o minge
aveam cravată de pionier
și tu mi-ai zis ce vrei să îți iau
iar vorbele tale intrau grav în copilăria mea
pentru că purtau toată dragostea unui tată
pentru singurul lui băiat
vreau un ceas de mână am spus
cu fosfor curea neagră și acesta
a fost primul meu ceas de mână
acum e printr-un sertar
cu lentila spartă
fără nimic util ar spune unii
dar numai un om care a trăit cu pâine pe cartelă
știe ce vreau să spun
azi ești cărunt azi sunt grizonat
mi-e dor să îmi pui iar acel ceas la mână
***
când te gândești la mine
imaginează-ți o corabie cu pânzele albe umflate
sfidând toate submarinele nucleare
pentru că mândria sângelui
o port în ochi ca pe un stilet cu numele brișcă
sunt pomul pe jumătate fulgerat
care poate spera că cireșele lui au fost
și prilej de bucurie
veneam azi cu mașina de la focșani
am trecut prin piață ai luat un pom
când am ajuns acasă l-ai plantat
atunci am văzut cum privirea ta ajunge până la fructele lui
ba poate mai departe și mi-ai fost drag
ca atunci când m-ai întrebat pe ce mână vreau
să port ceasul
23 martie 2012
