joi, martie 22

nu cunosc o armură mai duioasă

mergeam amândoi pe stradă abătuți
eu mai dădeam cu piciorul într-o piatră
ca într-o minge   
aveam cravată de pionier
și tu mi-ai zis ce vrei să îți iau
iar vorbele tale intrau grav în copilăria mea
pentru că purtau toată dragostea unui tată
pentru singurul lui băiat
vreau un ceas de mână am spus
cu fosfor curea neagră și acesta
a fost primul meu ceas de mână

acum e printr-un sertar
cu lentila spartă
fără nimic util ar spune unii
dar numai un om care a trăit cu pâine pe cartelă
știe ce vreau să spun
azi ești cărunt azi sunt grizonat
mi-e dor să îmi pui iar acel ceas la mână

***

când te gândești la mine
imaginează-ți o corabie cu pânzele albe umflate
sfidând toate submarinele nucleare
pentru că mândria sângelui
o port în ochi ca pe un stilet cu numele brișcă
sunt pomul pe jumătate fulgerat
care poate spera că cireșele lui au fost  
și prilej de bucurie

veneam azi cu mașina de la focșani
am trecut prin piață ai luat un pom
când am ajuns acasă l-ai plantat
atunci am văzut cum privirea ta ajunge până la fructele lui
ba poate mai departe și mi-ai fost drag
ca atunci când m-ai întrebat pe ce mână vreau
să port ceasul

                                                      23 martie 2012

miercuri, martie 21

acolo unde cresc măduvele

am încetat de mult să visez trenuri și voci frumoase
feminine
totul se transformă straniu în ceva adânc
un răget de leu rănit
un sunet de foarfece curățând via 
ai să vii să îmi zâmbești
ai să îmi pui palma pe gură ca și cum
doar ai întârziat un pic
doar ai fost prinsă în trafic
cerceii mari rujul discret mirosul frunții
atât de cunoscute până la limita străină a durerii
maria e al doilea nume al tău
ca și cum un nume te-ar îngrămădi sau bolta mea
nu te-ar cuprinde
dar eu sunt larg cum e kalahari
amintește-ți epoca de aur
mai era Oltul și oamenii mai știau să piardă vremea
de atunci ador planul secund
detaliile lucrurile mărunte
aseară am adormit cu intenția să mă ridic la stadiul
de eșafod

luni, martie 19

candela mea este lângă candela ta


dacă cineva te-ar smulge și te-ar aduce aici
din negurile tale
aș îngenunchea în fața unui criminal în serie
sau aș intra în cartiere rău famate la ore de noapte
pentru ca tu să mai depeni cu mine amintiri
să îmi povestești cum mâncai curele
departe de casă
mai departe decât basmele
sau cum vă luau ca pe vite în vagoane spre siberia

ai fost miner bunicule
și acum vorbim ca într-o mină dar tu nu mă mai cunoști
îmi zâmbești la fel
îmi mulțumești când ne atingem obrajii
sunt bărbatul care se lasă în voia durerii

au trecut timpurile când mă ocroteai
stăteam în gazdă
sau iernile la țară
unde podișul e gârbov subțire ca tine
odată mi-ai făcut două sănii
una mare
alta mică
au rămas în pod iar podul a rămas în sat iar satul
nu a mai rămas în mine

acum predici unui buchet de flori și îmi spui că ele
au fost întotdeauna creștine
lângă tine pâlpâie o biblie pe care am înmugurit eu
odată