miercuri, martie 21

acolo unde cresc măduvele

am încetat de mult să visez trenuri și voci frumoase
feminine
totul se transformă straniu în ceva adânc
un răget de leu rănit
un sunet de foarfece curățând via 
ai să vii să îmi zâmbești
ai să îmi pui palma pe gură ca și cum
doar ai întârziat un pic
doar ai fost prinsă în trafic
cerceii mari rujul discret mirosul frunții
atât de cunoscute până la limita străină a durerii
maria e al doilea nume al tău
ca și cum un nume te-ar îngrămădi sau bolta mea
nu te-ar cuprinde
dar eu sunt larg cum e kalahari
amintește-ți epoca de aur
mai era Oltul și oamenii mai știau să piardă vremea
de atunci ador planul secund
detaliile lucrurile mărunte
aseară am adormit cu intenția să mă ridic la stadiul
de eșafod

luni, martie 19

candela mea este lângă candela ta


dacă cineva te-ar smulge și te-ar aduce aici
din negurile tale
aș îngenunchea în fața unui criminal în serie
sau aș intra în cartiere rău famate la ore de noapte
pentru ca tu să mai depeni cu mine amintiri
să îmi povestești cum mâncai curele
departe de casă
mai departe decât basmele
sau cum vă luau ca pe vite în vagoane spre siberia

ai fost miner bunicule
și acum vorbim ca într-o mină dar tu nu mă mai cunoști
îmi zâmbești la fel
îmi mulțumești când ne atingem obrajii
sunt bărbatul care se lasă în voia durerii

au trecut timpurile când mă ocroteai
stăteam în gazdă
sau iernile la țară
unde podișul e gârbov subțire ca tine
odată mi-ai făcut două sănii
una mare
alta mică
au rămas în pod iar podul a rămas în sat iar satul
nu a mai rămas în mine

acum predici unui buchet de flori și îmi spui că ele
au fost întotdeauna creștine
lângă tine pâlpâie o biblie pe care am înmugurit eu
odată

duminică, martie 18

nimic nu e gratis nici după ce e cumpărat

noaptea plătește afectele
de undeva bate un ceasornic sau e doar o vioară
care a uitat să fie vioară

străina pune mâna acolo unde ar trebui să fie
prima amintire jenantă
ea bate atât de puternic în mine cum bat mascații
la ușile infractorilor

las capul jos când pe străzi este multă lume

mai vine câte un poet să îmi spună de ce există
găuri negre în univers

da noaptea fac ghem istoria popoarelor
îl rostogolesc de-a lungul persanului scămoșat
îl uit sub cutia toracică

eu nu mă îmbolnăvesc eu mă stric