luni, martie 19

candela mea este lângă candela ta


dacă cineva te-ar smulge și te-ar aduce aici
din negurile tale
aș îngenunchea în fața unui criminal în serie
sau aș intra în cartiere rău famate la ore de noapte
pentru ca tu să mai depeni cu mine amintiri
să îmi povestești cum mâncai curele
departe de casă
mai departe decât basmele
sau cum vă luau ca pe vite în vagoane spre siberia

ai fost miner bunicule
și acum vorbim ca într-o mină dar tu nu mă mai cunoști
îmi zâmbești la fel
îmi mulțumești când ne atingem obrajii
sunt bărbatul care se lasă în voia durerii

au trecut timpurile când mă ocroteai
stăteam în gazdă
sau iernile la țară
unde podișul e gârbov subțire ca tine
odată mi-ai făcut două sănii
una mare
alta mică
au rămas în pod iar podul a rămas în sat iar satul
nu a mai rămas în mine

acum predici unui buchet de flori și îmi spui că ele
au fost întotdeauna creștine
lângă tine pâlpâie o biblie pe care am înmugurit eu
odată

duminică, martie 18

nimic nu e gratis nici după ce e cumpărat

noaptea plătește afectele
de undeva bate un ceasornic sau e doar o vioară
care a uitat să fie vioară

străina pune mâna acolo unde ar trebui să fie
prima amintire jenantă
ea bate atât de puternic în mine cum bat mascații
la ușile infractorilor

las capul jos când pe străzi este multă lume

mai vine câte un poet să îmi spună de ce există
găuri negre în univers

da noaptea fac ghem istoria popoarelor
îl rostogolesc de-a lungul persanului scămoșat
îl uit sub cutia toracică

eu nu mă îmbolnăvesc eu mă stric

 

joi, martie 15

doar eu și zgomotul mașinii care spală strada

mă uit cum crește dunga albastră
și îmi imaginez că timpul
se încarcă mai încet pe youtube
sau doar m-am prostit eu
înainte de primele zile ale lui aprilie
  
te-aș trezi să stăm de vorbă pur și simplu
ca atunci când ești în tren
și trebuie să călătorești 12 ore
  
să îți declar că
mai e loc de durere în mine și asta
mă pune pe gânduri

aud streașina
între o piesă de teatru preferată
și ploaie
aleg ploaia
adjuvanții ei mângâie porii unei idei reci
înșurubate

acum trebuie să mor
ultimul gest ar fi să îți pun degetul pe gât 
să văd 
dacă a înflorit