nimic nu e gratis nici după ce e cumpărat

noaptea plătește afectele
de undeva bate un ceasornic sau e doar o vioară
care a uitat să fie vioară

străina pune mâna acolo unde ar trebui să fie
prima amintire jenantă
ea bate atât de puternic în mine cum bat mascații
la ușile infractorilor

las capul jos când pe străzi este multă lume

mai vine câte un poet să îmi spună de ce există
găuri negre în univers

da noaptea fac ghem istoria popoarelor
îl rostogolesc de-a lungul persanului scămoșat
îl uit sub cutia toracică

eu nu mă îmbolnăvesc eu mă stric

 

doar eu și zgomotul mașinii care spală strada

mă uit cum crește dunga albastră

și îmi imaginez că timpul

se încarcă mai încet pe youtube

sau doar m-am prostit eu

înainte de primele zile ale lui aprilie

  

te-aș trezi să stăm de vorbă pur și simplu

ca atunci când ești în tren

și trebuie să călătorești 12 ore

  

să îți declar că

mai e loc de durere în mine și asta

mă pune pe gânduri

aud streașina

între o piesă de teatru preferată

și ploaie

aleg ploaia

adjuvanții ei mângâie porii unei idei reci

înșurubate

acum trebuie să mor

ultimul gest ar fi să îți pun degetul pe gât 
să văd 
dacă a înflorit

de parcă ne-am pipăi drumul cu limba

tu nu mai ții minte parcul străvechi
în care ți-am dat ceasul de mână
avea cureaua albă
și era auriu pe margine
tu nu mai ții minte metehnele mele
atunci când mă strigam de foarte departe
și îmi răspundeai
ca un semn de circulație

undeva în moara asta de vânt
e înmormântat spiritul meu
ea îl ascultă încă și se rotește pentru ca tu
să poți respira

nu știam că se năruie blocul
în scara căruia ne-am împletit existențele
ca părul unei caucaziene de 17 ani moartă
după toto cutugno