sursă: internet
noaptea ies pe arterele capitalei
mă sprijinesc de chioşcuri închise
pentru că vreau să te observ
cu impresia că sunt un beţiv grosolan
ce îţi deosebeşte rochia
neglijent îmbrăcată
de mirosuri străine şi ziare
lumina farurilor este pentru mine o constelaţie însingurată
de fiecare dată vii încet mă atingi
eliberată complice
printr-o mişcare dragă
te urmăresc cu bărbia în piept
din obişnuinţă
buzele îmi rămân inerte
în ceea ce ar fi trebuit să devină
un fluierat admirativ
după ce treci
îmi las trupul înspre pământ
e singura certitudine pe care o mai am
şi tot ce ştiu devine un praf fermecat
pe coatele mele julite
spre dimineaţă
navetiştii somnoroşi se apropie de mine ca de un mort
nu-mi rămâne decât să le dau puţină dreptate
cu ruj pe gulerul singurei mele cămăşi
