clara sara maria secară

nu mai pot lua aceşti ochi larg deschişi
şi numele părinţilor mei nu mai vrea să fie o înclinare
a capului

dar pot să îţi arăt că vreau încăpăţânat
un boţ de om care să mă bată la cap toată ziua:
hai să ne jucăm tati

îmi spui: ce frumoasă e sara! iar vocea pe care o aud
are acele inflexiuni feminine lăsate de mine în trecut
când mama îmi arăta lumea ca pe o poveste

vine vremea când ştim să iubim…
atunci ningem aceste spoturi inteligente pentru life

dacă aş fi perdea

nu am nimic din fluvii în mine
poate unele lemne ce plutesc putrezite
sau acuta lipsă de griji înecate sub impresii

se întâmplă câte un om să mă doară atent
ca o rază cochetă prin iarnă

azi nu mă întreb unde merg
fiindcă tot valul generaţiei e al meu

şi cine ştie dacă vina aceasta
o pot purta străvezie precum dragostea?

undeva în lume

cântă craig armstrong şi tot ce ştiu eşti

va veni un timp când mă voi uita în alb-negru
când îmi voi citi poemele ca pe nişte străine...

iar stai cuminte studiindu-mă
dintr-o linişte leneşă

eşti frumoasă
ca un copil ce vede pe geam prima ninsoare

this love is a strange love se repetă obsesiv...
existenţa pare the ultimate chill out collection

nu reţin ce vorbim ce dorim ce ironizăm
în fond toată treaba e refrenul