doar eu și zgomotul mașinii care spală strada

mă uit cum crește dunga albastră

și îmi imaginez că timpul

se încarcă mai încet pe youtube

sau doar m-am prostit eu

înainte de primele zile ale lui aprilie

  

te-aș trezi să stăm de vorbă pur și simplu

ca atunci când ești în tren

și trebuie să călătorești 12 ore

  

să îți declar că

mai e loc de durere în mine și asta

mă pune pe gânduri

aud streașina

între o piesă de teatru preferată

și ploaie

aleg ploaia

adjuvanții ei mângâie porii unei idei reci

înșurubate

acum trebuie să mor

ultimul gest ar fi să îți pun degetul pe gât 
să văd 
dacă a înflorit

de parcă ne-am pipăi drumul cu limba

tu nu mai ții minte parcul străvechi
în care ți-am dat ceasul de mână
avea cureaua albă
și era auriu pe margine
tu nu mai ții minte metehnele mele
atunci când mă strigam de foarte departe
și îmi răspundeai
ca un semn de circulație

undeva în moara asta de vânt
e înmormântat spiritul meu
ea îl ascultă încă și se rotește pentru ca tu
să poți respira

nu știam că se năruie blocul
în scara căruia ne-am împletit existențele
ca părul unei caucaziene de 17 ani moartă
după toto cutugno

nu mi-am vărsat niciodată cafeaua

ce se poate întâmpla cu noi

decât să ne răsturnăm peste veacul acesta

în care am fost trași dintr-o lumină fără nume

sau poate dintr-un ciment moale

dacă aș îmbătrâni cum te iubesc

atunci toate blănurile ar cădea de pe animale

din nori s-ar vărsa litere

adunate în scrisori inodore

te vei simți pentru un timp canalizare 

și nici atunci nu vei înțelege

de ce toți monștrii de prin filme trebuie să aibă

dinții urâți sau ascuțiți

o să vin odată unde îți păstrezi secretele

mă voi foi

iar la un moment dat mă voi opri din citit

pentru că și eu mai am foi lipite

în fond nu suntem decât niște ființe care trăim

într-un buletin meteo ratat