Singura boală este prezentul

cald,zgomote familiare,voci îndepărtate...

era într-o dimineaţă banală, într-un pat banal,
într-o zi din anul acesta pe care tu mă opreşti
să-l numesc banal,

-la vară o să mai dormi gol din când în când?
m-ai întrebat pufoasă lângă mine...
eu somnorosul gândeam fără nori răsăritul,

-unii oameni dorm la ora asta, alţii fac dragoste,
alţii mor, alţii se nasc,alţii sunt flămânzi,
alţii petrec... şi noi suntem pentru ei alţii,iubire...

nu ştiam câtă tristeţe poate fi în cuvântul alţii...

am început să-mi spun,
vreau să plec fără a ajunge undeva, îmi place drumul,
cred că moştenesc asta de la bunicul din partea mamei,

uneori inima mea bate într-o linişte din lumea a treia

ajun pentru tine

">

clara sara maria secară

nu mai pot lua aceşti ochi larg deschişi
şi numele părinţilor mei nu mai vrea să fie o înclinare
a capului

dar pot să îţi arăt că vreau încăpăţânat
un boţ de om care să mă bată la cap toată ziua:
hai să ne jucăm tati

îmi spui: ce frumoasă e sara! iar vocea pe care o aud
are acele inflexiuni feminine lăsate de mine în trecut
când mama îmi arăta lumea ca pe o poveste

vine vremea când ştim să iubim…
atunci ningem aceste spoturi inteligente pentru life