undeva în lume

cântă craig armstrong şi tot ce ştiu eşti

va veni un timp când mă voi uita în alb-negru
când îmi voi citi poemele ca pe nişte străine...

iar stai cuminte studiindu-mă
dintr-o linişte leneşă

eşti frumoasă
ca un copil ce vede pe geam prima ninsoare

this love is a strange love se repetă obsesiv...
existenţa pare the ultimate chill out collection

nu reţin ce vorbim ce dorim ce ironizăm
în fond toată treaba e refrenul

simplu pentru frig

primele zile ale lui decembrie
m-au prins liniştit, firesc,

în timp ce te aşteptam mi-am zis că
plutirea este şi destrămare
o lipsă finală de personalitate

tu nu mă auzi când privesc
dar hai să credem într-o apă liberă
în păsări şi în respiraţie

votez cu toată inima dunărea
ca să îmi spună de unde ai delta

în care ajung acum ca un extraterestru

fumuriu de noiembrie

îşi ştergea degetele de firmituri cu gesturi feminine
rupea unele pişcoturi încet...

iar cafeaua o bea ţinând amândouă mâinile pe cană
pentru a dezvolta după ea un surâs de studentă distrată

aş vrea să fac ceva important în viaţă nu ştiu ce
să fiu o Ioana d’Arc să fiu cineva

glasul ei înainta încet
ca o lumină de veioză spre cartea citită

the man who can’t be moved era sunetul de fond
clienţii glumeau
insesizabil intrau glumind în iarnă

uite i-am zis termini doctoratul şi după aia
stârnim noi o revoluţie ceva sau mai bine mor

m-a privit cum s-ar uita o ceşcuţă doldora cu zahăr
la o solniţă
nu ştiu de ce am râs

afară intrase ceaţa în maşini
noi eram însă oameni